Collie

Origine : Nordul Angliei si Scotia
Inaltime : 55.0 - 65.0 cm
Greutate : 22.0 - 32.0 kg
Istoric rasa : Este o rasa foarte veche, cunoscuta inca din sec al XII-lea . Oamenii de stiinta, inclusiv Darwin, au fost de acord ca scheletul acestui caine seamana foarte mult cu scheletul cainelui salbatic. Cea mai cunoscuta varianta privind numele sau sustine ca acesta provine de la oile Colley pe care le pazea. A fost cainele favorit a reginei Victoria a Angliei si a devenit un cautat caine de companie de la inceputul secolului al XX-lea. Sunt doua varietati de Collie care au aceleasi caractere morfologice, deosebindu-se doar prin lungimea parului: una este cu par lung si aspru, iar cealalta cu par scurt si neted.Din 1943 datorita numeroaselor filme cu Lessie, popularitatea acestei rase a crescut foarte mult.
Descriere Fizica : Collie este un caine de talie mare, cu un corp mai mult lung, puternic construit, suplu. Capul este proportional cu corpul, cu o linie armonioasa, alungit, botul potrivit de lung, cu nas negru. Are ochii de marime medie, usor obilici, migdalati de culoare caprui sau albastri. Urechile sunt relativ mici, proportionale cu capul, prinse inspre varful capului si tinute atarnat spre spate cand este un repaos sau ridicate si cu varful ascutit, rasfrant spre fata cand este atent.Coada este de marime medie si o poarta atarnata in jos in stare de repaos si cu varful usor incovoiat in stare de alerta.La varietatea cu par lung blana este dubla cu un prim strat pufos si des  si cu stratul exterior alcatuit din par des lung, aspru formand in jurul gatului o coama si guler de par foarte abundent. Cealalta varietate are un par scurt des si neted. Ambele varietati au aceleasi culori ale blanii si anume : negru cu alb, tricolor( negru cafeniu si alb) negru albastru. Frumusetea capului si a blanii, expresia blanda si melancolica a ochilor, mersul lejer si gratios, corpul perfect conformat cu aspect placut, tinuta eleganta si nobila au facut ca marea majoritatea a cunoscatorilor sa considere acest caine cel mai frumos reprezentant a raselor canine
.                                                             

Bergamasco

Bergamasco este un caine ciobanesc musculos, masiv, cu craniul mare, coada groasa, atarnand pana la jaret, curbata usor in sus spre varf. Intreg cainele este acoperit cu o blana foarte abundenta, ce formeaza codite (suvite rasucite).

Sunt caini foarte inteligenti echilibrati, calmi, rabdatori, carora le place sa aiba tot timpul ceva de facut. Sunt independenti, alerti si curajosi , totodata fiind foarte legati de familie. Inteligenta acestor caini a fost selectionata de-a lungul multor ani de selectie naturala. De asemenea, s-au selectionat atent, din punct de vedere al agresivitatii, exemplarele retive fiind excluse de la reproductie. Bergamasco este un caine pasnic. Puii se joaca intre ei, fara a avea impulsuri de rivalitate, cresc in armonie unii cu altii si dezvolta relatii interpersonale puternice, care dureaza toata viata .
Cainii din rasa Bergamasco se respecta unii pe altii, evitand sa se irite sau sa se provoace unul impotriva altuia. Socializati de timpuriu cu alti caini, sau cu alte animale de casa, le vor accepta usor. Sunt destul de rezervati cu strainii. Bergamasco este un prieten, nu un supus, el nu se subordoneaza, dar se supune, pentru a-si demonstra afectiunea, si nu va executa nimic sub amenintare. Intotdeauna acest caine trebuie sa inteleaga de ce trebuie sa intreprinda o anumita actiune, si atunci o va indeplini cu placere, dar in felul sau. Este un caine atent si rezervat, participa constant la tot ce se intampla in jurul sau. Desi nu este agresiv, este un excelent caine de paza, pentru ca nu ii place ca teritoriul sa ii fine invadat de straini.

Dalmatieni

Este demonstrat prin documente scrise ca acesti "caini patati" sunt sositi, nu se stie bine de unde, pe coastele sudorientale ale Mediteranei. Alte exemplare aveu sa soseasca in secolele urmatoare, odata cu invazia popoarelor slave, iar in secolul al V-lea d.Ch. impreuna cu caravanele tiganilor emigrati din Orient. Oricum, trecutul indepartat al "cainilor patati", care inca nu se numeau Dalmatieni, este invaluit in legenda. Ii regasim mult mai real reprezentati in cateva lucrari ale pictorilor flamanzi din secolul al XVII-lea. Este vorba de caini cu un aspect robust, dar in mod inconfundabil Dalmatieni, de regula aparand in scene de vanatoare. Faptul ca acesti caini erau folositi la vanatoare este demonstrat documentar prin picturi si scrieri ale multor autori. Exista marturii ale prezentei lor in toate zonele Europei, chiar si in Italia secolului al XVI-lea, unde erau folositi la partidele de vanatoare, mai ales in regiunile din nord. In schimb, nu exista nici o urma a acestei rase in zona balcanica. De abia in 1930, in Dubrovnik, apar stiri despre o pereche de Dalmatieni pur sange importati din Anglia de un englez bogat. La sfarsit de secol XVIII, acest "caine patat", mereu confundat inainte cu alti caini de vanatoare tip Pointer, Copoi sau Harrier, poate fi identificat, in sfarsit, nominal. Naturalistul francez Buffon il numeste intr-o lucrare datand din 1772 "Bracul bengalez", fara sa explice de ce. Thomas Bewick, in "Istoria patrupedelor" (1791), il numeste "Dalmatian" pentru prima oara si ii dedica un lung paragraf insotit de o serie de desene ilustrative, fara sa motiveze aceasta denumire. Nu se stie - si probabil nu se va sti niciodata - de ce Dalmatianul se numeste asa. Dalmatianul, in mod cert, este o rasa originala, nu obtinuta de om, si asupra careia nu s-a intervenit intens, caracteristicile fizice si comportamentele ramanandu-i nealterate. Daca au existat imixtiuni (probabil de Pointer), acestea nu au fost realizate conform unui program de studiu. Prin munca de selectie initiala de englezi in 1900, rasa s-a ameliorat, conservand totusi substantial caracteristicile strabunilor sai indepartati: misteriosii "caini patati". 

 

Calul Bulonnais:
      
           Este una dintre cele mai importante rase de cai de povara, care s-a format in vechiul tinut Boulonnais, care era marginit la nord de comitatul Guines, l’Ardresis si Calaisis, la est de provincia D’Artois, la sud de Ponthieu si la vest de ocean. Bulonia, parte a Frantei, era impartita in doua: Bulonia de sus, al carui sol era in intregime cultivat si Bulonia de jos, cu pamantul mai accidentat si mai bogat in pasuni si produse agricole. Cele doua teritorii erau impartite prin coline.
        Rasa buloneza are corpul brevimorf, larg si indesat. De regula, calul este mai putin masiv in locurile unde pasunile sunt mai sarace. Armasarul este mai dezvoltat si mai gros decat iapa nu numai din cauza diferentei sexuale, dar si a faptului ca a fost mai bine hranit. Talia sa este de 160 - 170 cm., capul, raportat la corp, nu este mare, este, insa, puternic, falcile masive, profilul, in general, drept, ochii putin cam mici, acoperiti cu pleoape groase, gura mica, narile bine deschise, aripile nasului mobile, motul paros, coama de lungime variabila, stufoasa, gatul scurt, gros, cu partea superioara convexa, greabanul pierdut sub masa musculara, spata bine iesita, bratul si antebratul foarte musculoase, fluerul scurt si usor oblic inainte, facand animalul campat dinainte si cavitatea toracica mare. Perimetrul pieptului, raportat la talie, este foarte mare, spinarea dreapta, uneori usor concava, salele scurte, lungi, crupa foarte dezvoltata, musculoasa, fubla, oblica, coada prinsa jos, coatele uscate, largi si groase, articulatiile bune, tendoanele departate si netezi, parul abundent la glezna, unghia buna, talpa scobita. Ca si culoare predomina vanatul cu toate nuantele lui, negrul si murgul fiind rare. Caii bulonezi in culori mai inchise sunt proveniti din amestecul cu caii belgi.Cu toata masivitatea lui, calul din aceasta rasa are un mers usor, suplu si adesea troteaza. Totul este armonizat: cap, talie, greutate, forta si rapiditate.