Dalmatieni

Este demonstrat prin documente scrise ca acesti "caini patati" sunt sositi, nu se stie bine de unde, pe coastele sudorientale ale Mediteranei. Alte exemplare aveu sa soseasca in secolele urmatoare, odata cu invazia popoarelor slave, iar in secolul al V-lea d.Ch. impreuna cu caravanele tiganilor emigrati din Orient. Oricum, trecutul indepartat al "cainilor patati", care inca nu se numeau Dalmatieni, este invaluit in legenda. Ii regasim mult mai real reprezentati in cateva lucrari ale pictorilor flamanzi din secolul al XVII-lea. Este vorba de caini cu un aspect robust, dar in mod inconfundabil Dalmatieni, de regula aparand in scene de vanatoare. Faptul ca acesti caini erau folositi la vanatoare este demonstrat documentar prin picturi si scrieri ale multor autori. Exista marturii ale prezentei lor in toate zonele Europei, chiar si in Italia secolului al XVI-lea, unde erau folositi la partidele de vanatoare, mai ales in regiunile din nord. In schimb, nu exista nici o urma a acestei rase in zona balcanica. De abia in 1930, in Dubrovnik, apar stiri despre o pereche de Dalmatieni pur sange importati din Anglia de un englez bogat. La sfarsit de secol XVIII, acest "caine patat", mereu confundat inainte cu alti caini de vanatoare tip Pointer, Copoi sau Harrier, poate fi identificat, in sfarsit, nominal. Naturalistul francez Buffon il numeste intr-o lucrare datand din 1772 "Bracul bengalez", fara sa explice de ce. Thomas Bewick, in "Istoria patrupedelor" (1791), il numeste "Dalmatian" pentru prima oara si ii dedica un lung paragraf insotit de o serie de desene ilustrative, fara sa motiveze aceasta denumire. Nu se stie - si probabil nu se va sti niciodata - de ce Dalmatianul se numeste asa. Dalmatianul, in mod cert, este o rasa originala, nu obtinuta de om, si asupra careia nu s-a intervenit intens, caracteristicile fizice si comportamentele ramanandu-i nealterate. Daca au existat imixtiuni (probabil de Pointer), acestea nu au fost realizate conform unui program de studiu. Prin munca de selectie initiala de englezi in 1900, rasa s-a ameliorat, conservand totusi substantial caracteristicile strabunilor sai indepartati: misteriosii "caini patati".